Vreau sa imi spun povestea ca sa ma pot elibera.

Cand a fost sa fiu a ta- am rabufnit intr-un suspin adanc, de la care am simtit nevoia sa ma ridic usor si sa rostesc  fara gand aproape :’Nu e bine.’ like a certain unbearable pain would come. I felt like in a novel when a love transcends time with wounds that barely heal.

Now I have days when I barely speak, looking like I’m someplace else. Are most people like this? I too smile and sometimes slightly fake it, but I am also happy. But I have a pain so deep in me and a search without a path. And in those days I want to have that feeling I have when hiding under a blanket. I have this urge to a distant myself from people. I need to. It’s like I need no care, no love, no worries, no past.

These days come and go. And I travel because I always feel like it.

I can’t deal with responsibility. I need to escape it. I just need to create something, but in these days when I need that the most, I kind of move in slow motion. I don’t know how I look, I just feel like I’m crawling.

I want to be trough with my past, with this love that has no ground but too many tears and sorrows. From my part at least. I don’t think I’ve loved before- and now it was with the one that can silence my thoughts and my worries. Just being in the 1m reach. By holding my head on your shoulder or chest. Like nothing else really exists. And it’s all I’ve been looking for. All.

Now I have you far and near for too long. Two and a half years and counting. I’m mad at myself for doing do, as well as all the people I know in my family or by sight. But only one thought of you…and I’m all lost and completely yours. I cry by thought. By image. By self made future plans together. And I can’t stand another man around me, looking at me, touching my hand, my shoulder. They are no you and they are no sparkle to hold on to. And I know you do the same with some so that you’d feel your self-worth.

And I’m struggling to find an answer to a nonexistent situation. But there is just now- my pain, tears, frustration….and at times your monosyllabic answer. And that keeps me going. For how long- I don-t know but I know I’m dying to dilute or annihilate that feeling of lonesomeness that I have in my heart and eyes whenever I travel to a new place, an old place, or in my stare first thing in the morning. I’m dying to have unnumbered days without that. To feel like the muppet string have been cut off.

I am in need.

It's again that type of need, that type of wanderlust feeling that I need to go away, to discover something


How do you know what you need when you need stillness, quietness and lack of the same thing.
I want to scream my way out of it. I have no time to take off. I have tried to let go and I am tired. By human mind forces you to take time off. And I don't want to. I am tired of doing this to myself for 2 years now because of you. I am tired of trying to let go. For a while now, I want to live with no thoughts for a while.And now this thing puts me in the corner and it's that time when known things don't make sense anymore due to the absence of that one person. I am tired to let go, I am angry and I want us gone. Why do I have this feeling and king of image with me investing into the present of us.
I only want to scream quietly into my pillow. I don't want this hate type of feeling. I need to let go of certainty. This is the answer of so many thoughts. I hate uncertainty with every bone in my body and I love with no words. Letting go kills me. It always has.



And I let you do me a hickey
And I feel like I want it tattooed
I don't want it go away;
It's a sign on my body that it did happen.
I don't want to let it go and feel it did not happen

Below I published more or less my love story. The feelings are all accurate.
Now I am in between but with a foot out the door. I've lost all hope but my heart was always full of hope because how could I stop loving you in other way? I always have hope even when there is supposed to not be one. I feel like I will forever love you. I whisper it a lot. These day I try to stop that whisper. Because how can you love someone that's not around? That doesn't want to be around to be more precise. How? Wholeheartedly.
I've stop this scene by making my move. I've started the days with things that distract me from thinking too much.

This is a journey of love I haven't stopped along the way for half of the intensity. You were things I did not know, things I did not know I wanted and whispers, and dreams and energy that make my heart and mind move. Only towards you. And that's such a bad thing- when the one you love is..not around. I would just want you face to see, giggle to hear, your conversations with others to hear. And you somehow always kept coming back with the same lies, moves, glaces. I am staring into the void and the pain you made me feel makes me sad. It's more or less a memory now, but I've lived that pain for two years and you stare at me and say I love you my snowdrop and then leave again.
I need to be strong for the life I have, the energy in me, the happiness that I will make happen.
I love you, so what? I have so much love in me I could feed a thousand hearts.

Pe fondul unei aceleasi melodii

Credeam ca are sa treaca
Dar cu absenta amplifici dorinta si lipsa
si dorinta de speranta, de viitor
si indepartat final.
Ce-l vreau cu fiecare lipsa mai mult
si mai mult
pe tine din nou.


Imi gasesc mai tare nesiguranta in exclamatii ale celorlalti.

Caci cu un strop de dulce fericire trecuta
Te mai astept si azi
Cand stiu ca nu-i nimic,
Nisipul sa nu-l scurga.


Si te gasesc mai prezent in mine decat tot ce mi-e in jur


Iubind departe iti uit chipul
ziua si ma gandesc la el
si nu vine, si noaptea
imaginea-i e asemenea formarii imaginii pe retina
si iti sar necontrolat in brate
si par nesigura iubind in doi
si parca doar departe.


Are sa-mi lipseasca ceea ce azi ma tine in tacere
Absenta, doritoare, grabita la intamplare.
Caci ce gasesc azi imi e apoi trecut
Resimt asta prin fiecare puls gresit
Absenta, doritoare, gandioare;
Caci ce e azi decat un ieri trecut
Dorit apoi cu puls crescand.



O simpla vorba, spusa din dorinta, la intamplare
Imi face ochii siroaie si inima-mi se-nmoaie.



Cu ultimele doua zile ramase iremediabil in minte
Clipesc placut spre zari, departe
Ingaduitoare cu vise inganate
Cu gand spre ale noastre atator dimineti.



Si te gasesc in planset si in vise
Si in terestre doritoare dorinte
Caci ce-i mai dulce decat
Clipe furate de tine
Si un imblanzitor .


Durere de prezent amestecata-n nevoie, in simturi, in timpuri
Negasind raspunsuri, doar alegand nealegerea
Si durere de ireversibil, doritoare de la fel.



Imi lipsesti mai tare cand esti cu mine
Caci in lipsa iti simt prezenta prin mine
Si din neant, aproape gasesc sa te strang iar.


Vino, caci timpul nu se vrea scurs
Si tu esti pozitivul ce-mi neaga absenta,
Ce-mi neaga o nesimtire ce-mi duce toate gandurile la tine.


Sunt neconditionat de in ganduri,
Nu-mi vad viata ca prezent
Imi vad simtul renascand, crescand,
Nu simt maine, nu simt azi
Si simt drumul meu de-a fi.


Imi simt nesiguranta nebunie
Si dorul o prea frumoasa istoisire
Atat se-nvalmaseste-n mine;
Un dor si-o nebunie.



Si nu credeam sa tina pana azi
sa te gasesc in orice vis pre departe
Sa te am pierdut in imginare,
sa nu te uit cu nici o imprejurare,
Sa te resimt prin amintiri murmuratoare.
Cum in brate adormit ma tineai
si eu vegheam tot ce simteam.
Dar azi oricat as vrea,
Te vrei pierdut in alte tari/zari
Si-astept ce stiu ca-ntreg n-are sa vina.

Cu forta incerc sa-mi pleoapele,
Cu dragoste de dor
A cartilor uitate din alte zile de nesomn.


Zile din calendar doar in gand imi zboara
Inspre zari de libertate si placut amar
Caci durerea-mi si dorinta impreuna bat
Caci ce-a fost as vrea sa fie inca, iar si iar.



Lacrimi

Cad prea repede si ma-nfioara
Cad spre departe.
Dragostea ma-ndeamna, vegheaza, matroana;
Cine sunt in orice moment cand ea ma cheama?
Un intelegator sau un doritor de intelesuri?
Instinct, sau dorinta spe nemuriri?
Caldura lor, intunericimea noptii aprofundeaza.


Sa te regasesc la fel e dulce si atat sfasietor.



Tesar de frica la auzul unor zgomote de dimineata;
Ca si cum ma prinde noua zi, netrecuta cu timpul, ca o straina in timpul meu.

versuri despre tine

O vara regasita acum doar prin a mele soapte:

Iti da impresia de apropiere
Si-ti da o sansa de adevar;
Cale-ntoarsa nu mai e,
E doar o data-n plus.

Fantezia nu mi te apropie, (mi) te duce mai departe.

Si nu-ti pasa sa raman,
Si in fuga as pleca,
Fara sa-ti mai vad o data chipul,
Si in fuga as ramane.

Mai vreau clipele in care cu ambele brate ma strangeai.

Vestea straluceste cu soarele, deodata.

Tot ce se naste intr-o zi oarecare iti da o nevoie de dialog.
  Statea cu spatele rezemat de speteaza scaunului, si cu picioarele intinse pe un altul. Tot ce trece e pustiu, e intrebator sau nu, Si tot ce vine te astepti sau nu, accepti, ai remuscari sau pierzi. E prea mult zgomot
in jur ca sa ai si zgomotul tau. E prea putin emotional, ca sa poti sa spui ca e prea mult. E parca (doar) liniste
pe fata mea. E prea mult zgomot si miscare, dar e vantul care te lasa de la toate.
  N-ai remuscari, n-ai tragere de inima, ai vantu-n fata si ganduri prezente absente.
  Ce sa doresti!? Cand totu-n jur e liniste si miscare de tara.

O posibilitate zboara-n jur ca un zumzet de musca

Cand bratul iti fuge de sub cap, te indoiesti de zbor

Si la cadere iti sta neinduplecata, mintea.

Cand pe inserat privesti in zare, cand pe inserat soarele lumineaza dintr-o parte,
cand pe-nserat privesti in gol, cand pe inserat nu mai e nimic sa te intoarca inapoi.

Cand pe-nserat ai raze pe fata,

Cand pe-nserat de tot ce nu-i inca-ti mai pasa,

Cand pe-nserat zambesti abatut;

Si-atat.

Absenta in miscari si plina de trecut,
In zare, ochii-mi umezi privesc tacut.
Si nu mai e, caci nu a fost
Dar eu tot sunt si tot 'i plin de neintors


Si sa-mi deduc nelinistea din trup,
E tot ce pot si-ncerc sa-nduc,
Zadarnic durerea-ntr-un cant.

"-Si vezi ca nu distanta ne desparte?"

Si vad ca tot ce spui nu-i prea aproape,

si azi e ziua-n care ne despart doar metri

si tu amani si-amani intrevederea ce ne-ncheaga iar vederea.

Si te astept pe seara,
Si te astept de mult,
Si privesc in zare,
Si chipul tau nu-l vad, aparand.

Zilele trec si tu nu-mi revii

Asteptarea nu ma-ndeamna la mai mult;

lang-o speranta de dor mai plang,

tacut.

Repet prin lacrimi cuvinte spuse
Si nu-nteleg de ce esti absent
Sunt calda si aproape absenta
Si te doresc, prin plans oftand.


Vestea straluceste cu soarele deodata.
Cu un zambet adanc merg prin gradina, printre porumb, Cu ochii inchisi, printre porumb, ating papusoii si zambesc parca,
mai cu toata fiinta in asteptare.


Sa te sun far' un raspuns
E prea des, prea de nestrabatut.
Si mi-e dor si ma prefac,
Ca maine cald ai sa-mi raspunzi.

( cand e timpul sa plec)

Simt o deznadejde si o tragere inapoi,

o tulbure melancolie,

si o vre' de stat pe loc.

am un dor nealinat,
si un gol in mine,
si tu-mi promiti si te cred iar
de la mii de kilometri apropiere de mine.


Mi-ai slabit credinta si vointa-mi-n dorinti ai pus-o.


Si timpul nu-ti dezvaluie minuni,
Iti pune liniste, rabdare-n visare.


Inima mi-e ca linistea de dupa furtuna,
Goala si prea tacuta ca sa mai spuna.

Si nu stiu cat din inchipuire a fost si in traire.

Alaturi de Dunare si nu departe
Privesc in jur si te regasesc
mai mult decat te-am stiut aproape.

Crunt ma loveste un junghi
si spun mi-e dor,
Si lacrimi curg inganator.



Te regasesc in jur,
Te regasesc in ganduri,
Si-n visare.
Prezent mi-ai fost
In dorinta
Si-n vointa,
Si-n imprejurare.

Imi e dor sa ma intorc si nici n-am plecat.

Doar doua ore pan' la rasarit,
Si-ti vreau bratele in juru-mi,
S-adormim imbratisati,
Sa cunosc visele noastre.


Stateam intinsi, clipind, imbratisati
Si-ntre ore noi, razlete,
Ne gaseam in vis' terestre.

love letter

Exageram, 

sau spun asta tresarind gandind la tine. Dorul mi se infiripa repede si zboara departe spre tine si atat de aproape incat imi las capul in jos, in neputinta.

Zbuciumul il amplific in singuratate sau privind in zare si gandesc scenarii apropiate sau vise total desarte. Te regasesc in jur si te regasesc  prin mine.

Te regasesc, si pari de mult pierdut.  Esti prea departe sa-mi auzi strigatul. Prea departe ca sa-mi revii.

Dar gandurile-mi ne duc asa departe! Te regasesc in tot si te port cu mine.

Noaptea vine cu nostalgie-n vene

Si franta de durere, ma supun

Si zbuciumul mi-e prea mare,

Ca n-are scapare.

…Ma gasesc tacut in sir. Gasesc si regasesc clipe cu tine. Nu de mult avute, dar de mult vrute.  Si impreuna suntem, indepartati.  

Ca dintr-o nevoie de intamplare

Ca dintr-o nevoie de intamplare, poate, nu ma pot opri din a visa. A visa la pasi facuti deodata, la strazi
cunoscute sub pasii nostrii, la tari, orase cunoscute sub pleoapele inchise noaptea, la canalele Venetiei, la
anxietatea dinaintea ajungerii, la bluza mea in dungi. Visez la tine tinandu-ma aproape.
De ultima data cand ne-am vazut, ma indepartez si nu vreau . Citesc totusi in zare intamplari pe care noi nu le implinim.
Te tin aproape prin vis.
Nu e melancolie. Zilele si noptile imi sunt netimp. Nu ma grabesc sa adorm, nu ma grabesc sa infaptuiesc. Si
cred ca ma abat (de la prezentul meu). Nu pot cuceri fara sa ma gandesc la tine.
Dan. Uite, iti spun pe nume in gand.

Sunt pierduta intr-un trecut ce poate nici n-a existat

 Din glasul tau si din privirea ta, am stiut ca n-ai sa vii. Mi-am reprimat lacrimile inca din primele clipe departe de tine, cu scurte izbucniri. Si acum, cand la final tu nici n-ai spus ca n-ai sa vii, lacrimile sa le las sa o ia razna, nu pot, e prea tarziu.
Stiiam ca n-ai sa vii, dar in ultima seara am intrezarit o scanteie de zambet si un gand de de venire si am crezut si eu in el. Tu n-ai venit, insa el nu s-a dus.
 Si inc-as mai vrea sa-ti alunece palmele pe umerii mei.

prima-mi scriere pertinenta in proza si poate singura

Cand ma gandesc la tot ce ar fi putut sa fie,..o amara parere  de rau o simt din capul locului si ma plimb agitat in camera rece si obosita de frigul si banalitatea care se vede de la geamul odaii si de moliciunea care predomina printre toate vietatile si plantele cu nume atat de ordinare. Ma intreb si azi: casa din Golesti, visul fericirii mele ar fi fost alegerea pertinenta acum? Cu pantofii murdari de praf  si de oboseala cu care mi-am dus picioarele pana in acest loc atat de plin de amintiri, care acum doar un vag si subtil suras imi mai trezeste-si asta in clipele cele bune.

Am amanat alegeri si am visat alegeri care au ramas doar la notiunea de vis. Ma intreb acum, singur si insingurat: Ce mi-as dori sa nu se termine? In timpul enuntarii acestei ideei care nu-mi da pace inca din adolescenta, versuri dintr-un cantec dintr-o zi, dintr-o legatura ma indeamna sa le cant si eu tac. Sa-mi reduc ganduri, intrebarile acestea costisioare , la tacere.

19nov.'11